Melodie personalizată pentru RODICA — ca un mulțumesc

Versurile

[Strofa 1]
Am plecat la optsprezece ani, cu o valiză și un vis,
Printre străini, pe drumuri, cu gândul mereu la casă.
Fără bani și fără haine, dar cu mâinile pe muncă,
Rodica, n-am uitat de unde vin, n-am uitat de ai mei.
Tată, mamă, soră, frate, dorul îmi stă în piept,
Dar muncesc să le trimit ce pot, din ce câștig eu.
Eram doisprezece frați acasă, pâinea era puțină,
Și știu ce pâine am mâncat, de-aia nu trec pe lângă cine cere.

[Refren]
Rodica, am plecat de-acasă, dar n-am uitat de unde vin,
Cu Dumnezeu în suflet, cu fruntea sus, sunt mândră de ce sunt.
Rodica, am plecat de-acasă, dar n-am uitat de unde vin,
Și cine e sărac la poartă, nu pleacă fără ajutor.

[Strofa 2]
Nopțile străine, pereții reci, telefonul pe masă,
Rodica, numeri zilele până la drumul spre casă.
Am muncit în orice fel, să nu cer din mila nimănui,
Și fiecare ban trimis era o rugăciune spusă-n tăcere.
Fratele meu cel mic întreba când mă întorc,
Iar eu îi promiteam, cu Dumnezeu în gând.
Am învățat că lipsurile te fac om, nu te frâng,
Rodica, asta e lecția pe care n-o uit niciodată.

[Refren]
Rodica, am plecat de-acasă, dar n-am uitat de unde vin,
Cu Dumnezeu în suflet, cu fruntea sus, sunt mândră de ce sunt.
Rodica, am plecat de-acasă, dar n-am uitat de unde vin,
Și cine e sărac la poartă, nu pleacă fără ajutor.

[Bridge]
Azi când mă uit în urmă, văd drumul lung și greu,
Dar fiecare pas m-a adus unde sunt eu.
Nu uit nicio seară când pâinea era puțină,
Și de-aceea, când văd lipsă, deschid mâna și inima.
Rodica, mulțumesc că ești parte din povestea asta,
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi cu ea.
Am crescut printre lipsuri, dar nu m-am pierdut,
Și nu mă opresc aici, mai am de dat și de făcut.

[Refren Final]
Rodica, am plecat de-acasă, dar n-am uitat de unde vin,
Cu Dumnezeu în suflet, cu fruntea sus, sunt mândră de ce sunt.
Rodica, am plecat de-acasă, dar n-am uitat de unde vin,
Și cine e sărac la poartă, nu pleacă fără ajutor.

[Spoken Outro]
Compus pe Melodia Cadou.