Melodie personalizată așa, fără motiv

Versurile

[Strofa unu]
Cristina și George, pandemie la orizont,
Ospătar și bucătăreasă, râdem la fiecare pont.
Hotel Mercureunirii, transfer către Novotel,
Fiecare zi cu mască, dar cu chef de duel.
Prima noastră întâlnire, la biserica Zlătari,
Am stat douăzeci și șapte de vineri, fără scuze, fără pari.
Preotul Ioan ne-a zâmbit, a zis că-i cu noroc,
Și-am zis „iartă-mă, iubirea mea, dacă pun sare prea mult în stoc”.

[Refren]
De la Mercure la Novotel, până la biserica Zlătari,
douăzeci și șapte de vineri, cu preotul Ioan la altar.
Cristina și George, pandemie și curaj,
Ne-am găsit acasă, chiar când lumea era-n miraj.

[Strofa doi]
Ne-am prins de mână printre platouri și liste,
Ospătar cu glume, bucătăreasă cu reviste.
În pandemie, pe holuri, ne-am făcut curaj,
George râde, Cristina visează la un miraj.
Transferul ne-a dus de la Mercureunirii la Novotel,
Și-am învățat să ne iubim, fără protocol sau model.
Biserica Zlătari, acolo s-a scris povestea,
Cu douăzeci și șapte de vineri, cu promisiuni pe fereastră.

[Refren]
De la Mercure la Novotel, până la biserica Zlătari,
douăzeci și șapte de vineri, cu preotul Ioan la altar.
Cristina și George, pandemie și curaj,
Ne-am găsit acasă, chiar când lumea era-n miraj.

[Bridge]
Dacă ne-ntreabă cineva cum am ajuns aici,
Ospătar și bucătăreasă, pandemie și mici.
La biserica Zlătari, cu preotul Ioan,
Cristina și George, totul a mers an de an.
Ne-am rugat douăzeci și șapte de vineri, fără grabă, fără plan,
Și-acum râdem amândoi, cu năframa-n buzunar.
Mercure și Novotel, două stații pe-un drum,
Acasă suntem noi, chiar și când lumea-i pe scrum.

[Refren Final]
De la Mercure la Novotel, până la biserica Zlătari,
douăzeci și șapte de vineri, cu preotul Ioan la altar.
Cristina și George, pandemie și curaj,
Ne-am găsit acasă, chiar când lumea era-n miraj.

[Spoken Outro]
Compus pe Melodia Cadou.