Melodie personalizată pentru Mihai — așa, fără motiv

Versurile

[Intro — pian delicat, voce caldă]

Dintre atâtea drumuri câte sunt pe lume,
Cumva, viața mea te-a adus spre mine.
Și fără să știm ce ne așteaptă-n viitor,
Am devenit, încet, același dor.

[Strofa 1]

Ne-am întâlnit când viața își vedea de drum,
Fără să știm ce vom ajunge să fim acum.
Tu, cu lumea ta, cu tot ce-ai construit,
Eu, cu sufletul deschis, fără să știu cât voi iubi.

Și-ntr-un unsprezece iulie, ceva s-a schimbat,
Un început pe care timpul nu l-a șters, nici uitat.
De-atunci, în zile bune sau când ne e mai greu,
Port o parte din povestea ta în sufletul meu.

[Pre-refren]

Și poate nu găsim mereu cuvintele potrivite,
Poate ne dorim răspunsuri când avem inimile obosite.
Dar dincolo de tot ce nu știm să spunem uneori,
Eu încă văd în ochii tăi motivul meu să sper.

[Refren — melodios, cald, ușor de fredonat]

Tu ești omul meu, în zile bune și-n cele grele,
Ești liniștea pe care o caut printre stele.
Și dacă lumea se schimbă și anii vor zbura,
Tot mâna ta aș vrea să țină mâna mea.

Nu-ți promit o viață fără nori și fără ploi,
Dar vreau să știi că sunt aici, să învățăm să fim noi.
Iar dacă m-ai întreba ce-aș alege iar și iar,
Te-aș alege pe tine, cu același suflet clar.

[Strofa 2 — chitară acustică, ritm blând]

Îmi place omul care ești dincolo de toate,
Când lași să se vadă ce ții ascuns în spate.
Știu că porți în tine griji pe care nu le spui,
Și că uneori e greu să fii puternic pentru toți ai tăi.

Iar eu sunt cea care simte poate mult prea intens,
Care caută în gesturi un răspuns, un înțeles.
Uneori mă tem, alteori mă pierd în gând,
Dar iubirea mea pentru tine rămâne aici, profund.

Nu vreau să fim perfecți, nici să avem mereu dreptate,
Vreau să ne putem întoarce unul la altul după toate.
Să ne ținem strâns de mână când nu știm ce va urma,
Să ne amintim de ce-am început povestea asta.

[Refren]

Tu ești omul meu, în zile bune și-n cele grele,
Ești liniștea pe care o caut printre stele.
Și dacă lumea se schimbă și anii vor zbura,
Tot mâna ta aș vrea să țină mâna mea.

Nu-ți promit o viață fără nori și fără ploi,
Dar vreau să știi că sunt aici, să învățăm să fim noi.
Iar dacă m-ai întreba ce-aș alege iar și iar,
Te-aș alege pe tine, cu același suflet clar.

[Bridge — pian și viori, emoție în creștere]

Poate vom avea dimineți cu cafeaua pe masă,
Poate vom râde de nimic, în liniștea de-acasă.
Poate viața ne va pune alte încercări în cale,
Dar vreau să-ți fiu aproape și când nu-i ușor pe cale.

Să-ți fiu sprijin când ți-e greu, să-mi fii și tu alinare,
Să ne creștem visurile cu răbdare și iubire.
Să nu uităm niciodată, indiferent ce va veni,
Că iubirea nu-i doar clipa, ci alegerea de-a fi.

Și când anii vor lăsa argint în părul nostru,
Să ne uităm zâmbind la începutul poveștii noastre.
Să-mi strângi mâna și atunci, cum o faci când mi-e dor,
Să știu că am crescut iubind același om.

[Refren final — amplu, luminos, cu armonii vocale]

Tu ești omul meu, în zile bune și-n cele grele,
Ești liniștea pe care o caut printre stele.
Și dacă lumea se schimbă și anii vor zbura,
Tot mâna ta aș vrea să țină mâna mea.

Nu-ți promit o viață fără nori și fără ploi,
Dar vreau să știi că sunt aici, să învățăm să fim noi.
Iar dacă m-ai întreba, peste ani, ce-aș alege iar,
Te-aș alege pe tine. Tu ești al meu dar.

[Outro — pian delicat, voce feminină, aproape în șoaptă]

Unsprezece iulie…
Ziua-n care ne-am ales,
Și din toate câte-s pe lume,
Tu ești omul meu ales.

Iar de-ar fi s-o iau de la-nceput,
Cu tot ce-am plâns și-am petrecut,
Dintre toate câte-ar fi să fie,
Tot pe tine te-aș alege…
În fiecare viață, tot pe tine.

[Spoken Outro]
Compus pe Melodia Cadou.